sâmbătă, 19 iunie 2010

Eusebiu Camilar


Luntrea aurie

Dar nopţile acestea, frumoaso, cum de sunt
Atit de diafane din cer până-n pământ?

Pădurile par alge înalte-n clătinări,
Noi ne plimbăm alături, pe fundul unei mări.

Lucirile acestea de sus vor fi fiind
Sau astre, sau meduze prin adâncimi plutind...

De-aseară se zăreşte, cu cârma spre apus
O luntre aurie, deasupra noastră, sus...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu