Norii
Făşii cernite de văzduh, o, Nori,
Necontenit călătoriţi în zare
În schimbătoarea voastră-nfiripare
Voi rămâneţi aceiaşi călători
In tot vă regăsesc, năluci fugare
Şi peste noi tronaţi biruitori,
Voi sunteţi suflete de luptători
Şi-a dorului eternă întrupare.
Şi de cădeţi cu rodul unei ploi
Sau cu-a zăpezii albă risipire,
Sunteţi avântul către forme noi.
Spre voi se-nalţă-ntreaga-ne iubire,
Căci în a voastră fugă şi-nnoire
O, norilor, ne recunoaştem noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu