Luntrea aurie
Dar nopţile acestea, frumoaso, cum de sunt
Atit de diafane din cer până-n pământ?
Pădurile par alge înalte-n clătinări,
Noi ne plimbăm alături, pe fundul unei mări.
Lucirile acestea de sus vor fi fiind
Sau astre, sau meduze prin adâncimi plutind...
De-aseară se zăreşte, cu cârma spre apus
O luntre aurie, deasupra noastră, sus...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu