Pe malul mărei(fragm)
În ceasul trist de noapte, când apriga furtună
Pe marea tulburată, săltInd din val în val,
Se nalţă, se lăţeşte şi vijâie şi tună,
Zdrobindu-se de mal,
Atunci când spaima crudă fiori suflă pin lume,
Când tunetul se poartă vuind din loc în loc,
Când marea frământată s-acopere de spume
Şi norii ca talazuri arunc spume de foc,
Îmi place a sta singur pe-o stâncă dărâmată,
S-aud pe maluri vântul cu groază şuierând,
Să văd pe-ntinsul negru furtuna întărtată
Şi cerul fulgerând...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu