"Exista un singur succes:sa fii in stare sa-ti duci viata in felul tau"
Persoane interesate
vineri, 8 iulie 2011
duminică, 26 iunie 2011
Eugen Frunza
Nu ne vom pierde
=============
Frunzele nu cad,
Frunzele nu pier.
frunzele se duc la culcare:
se vor odihni de freamat si vant.
Copacii nu mor,
copacii se intorc
somnului galben,somnului nins,
odihnei de prea mult verde.
Nu ne vom pierde nici noi,
nu ne vom pierde:
vom cobori in umbrele noastre
adinca,mai adinc,racorindu-ne
de cata arsita am fost.
=============
Frunzele nu cad,
Frunzele nu pier.
frunzele se duc la culcare:
se vor odihni de freamat si vant.
Copacii nu mor,
copacii se intorc
somnului galben,somnului nins,
odihnei de prea mult verde.
Nu ne vom pierde nici noi,
nu ne vom pierde:
vom cobori in umbrele noastre
adinca,mai adinc,racorindu-ne
de cata arsita am fost.
duminică, 12 iunie 2011
Costache Ioanid (1912 - 1987)
Oricine iubeste o floare
==============
Oricine iubeste o floare
e-aproape de-un sacru mister.
Oricine se-opreste-n carare
s-asculte un glas de izvoare
e-aproape,
aproape de cer ...
Oricine iubeste seninul,
cind soarele urca-n eter,
oricine-si inalta suspinul,
cind licare-n mare rubinul,
e-aproape,
aproape de cer ...
Oricine pe muntii albastri
priveste granitul sever,
oricine pe cai de sihastri,
strabate paduri de jugastri,
e-aproape,
aproape de cer ...
Dar cine-a primit indurarea
din ranile blindului Miel,
acela e frate cu floare,
cu riul, cu muntii, cu marea,
si-oriunde il duce cararea,
tot cerul,
tot cerul e - n el...
==============
Oricine iubeste o floare
e-aproape de-un sacru mister.
Oricine se-opreste-n carare
s-asculte un glas de izvoare
e-aproape,
aproape de cer ...
Oricine iubeste seninul,
cind soarele urca-n eter,
oricine-si inalta suspinul,
cind licare-n mare rubinul,
e-aproape,
aproape de cer ...
Oricine pe muntii albastri
priveste granitul sever,
oricine pe cai de sihastri,
strabate paduri de jugastri,
e-aproape,
aproape de cer ...
Dar cine-a primit indurarea
din ranile blindului Miel,
acela e frate cu floare,
cu riul, cu muntii, cu marea,
si-oriunde il duce cararea,
tot cerul,
tot cerul e - n el...
sâmbătă, 11 iunie 2011
Ana Blandiana
Eu cred
======
Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?
======
Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?
Ana Blandiana
Sufletul
======
Sufletul e ceva în noi
Care nu poate exista în afară.
De câte ori nu mi s-a întâmplat
Să descopăr
Suflete goale în iarbă trăgând să moară.
Le luam cu grijă în palmă,
Dar niciodată
Nu găseam destul de repede pe cineva
Să le primească în sine,
Simţeam căuşul palmei gol
Şi-un abur, neatins de frunze, trecea
Bănuitor prin trupul meu.
Sufletul se-adăposteşte în noi
De Dumnezeu?
======
Sufletul e ceva în noi
Care nu poate exista în afară.
De câte ori nu mi s-a întâmplat
Să descopăr
Suflete goale în iarbă trăgând să moară.
Le luam cu grijă în palmă,
Dar niciodată
Nu găseam destul de repede pe cineva
Să le primească în sine,
Simţeam căuşul palmei gol
Şi-un abur, neatins de frunze, trecea
Bănuitor prin trupul meu.
Sufletul se-adăposteşte în noi
De Dumnezeu?
Ana Blandiana
Iti aduci aminte plaja ?
==========
Îţi aduci aminte plaja
Acoperită cu cioburi amare
Pe care
Nu puteam merge desculţi?
Felul în care
Te uitai la mare
Şi spuneai că m-asculţi?
Îţi aminteşti
Pescăruşii isterici
Rotindu-se-n dangătul
Clopotelor unor nevăzute biserici
Cu hramuri de peşti,
Felul în care
Te îndepărtai alergând
Înspre mare
Şi-mi strigai că ai nevoie
De depărtare
Ca să mă priveşti?
Ninsoarea
Se stingea
Amestecată cu păsări
În apă,
Cu o aproape bucuroasă disperare
Priveam
Urmele tălpilor tale pe mare
Şi marea
Se-nchidea ca o pleoapă
Peste ochiul în care-aşteptam.
==========
Îţi aduci aminte plaja
Acoperită cu cioburi amare
Pe care
Nu puteam merge desculţi?
Felul în care
Te uitai la mare
Şi spuneai că m-asculţi?
Îţi aminteşti
Pescăruşii isterici
Rotindu-se-n dangătul
Clopotelor unor nevăzute biserici
Cu hramuri de peşti,
Felul în care
Te îndepărtai alergând
Înspre mare
Şi-mi strigai că ai nevoie
De depărtare
Ca să mă priveşti?
Ninsoarea
Se stingea
Amestecată cu păsări
În apă,
Cu o aproape bucuroasă disperare
Priveam
Urmele tălpilor tale pe mare
Şi marea
Se-nchidea ca o pleoapă
Peste ochiul în care-aşteptam.
Alexandru Macedonski ( 1854-1920 )
Rondelul meu
==============
Când am fost ură am fost mare,
Dar, astăzi, cu desăvârşire
Sunt mare, căci mă simt iubire,
Sunt mare, căci mă simt uitare.
Eşti mare când n-ai îndurare,
Dar te ridici mai sus de fire
Când ţi-este inima iubire,
Când ţi-este sufletul iertare.
Ştiu: toate sunt o-ndurerare,
Prin viaţă trecem în neştire,
Dar mângâierea e-n iubire,
De-ar fi restriştea cât de mare,
Şi înălţarea e-n iertare.
==============
Când am fost ură am fost mare,
Dar, astăzi, cu desăvârşire
Sunt mare, căci mă simt iubire,
Sunt mare, căci mă simt uitare.
Eşti mare când n-ai îndurare,
Dar te ridici mai sus de fire
Când ţi-este inima iubire,
Când ţi-este sufletul iertare.
Ştiu: toate sunt o-ndurerare,
Prin viaţă trecem în neştire,
Dar mângâierea e-n iubire,
De-ar fi restriştea cât de mare,
Şi înălţarea e-n iertare.
ALECU DONICI (1806-1865)
Cainele latrand ( fragm)
================
Am, am instinct de câine:
Să latru până mâine;
Vroi să răspund menirii de câine credincios.
Cei buni pe lângă mine pot trece-n bună pace,
Iar cei răi să se teamă! Eu am cu ei a face,
La ei dau furios...
================
Am, am instinct de câine:
Să latru până mâine;
Vroi să răspund menirii de câine credincios.
Cei buni pe lângă mine pot trece-n bună pace,
Iar cei răi să se teamă! Eu am cu ei a face,
La ei dau furios...
marți, 31 august 2010
Tudor Arghezi
miercuri, 30 iunie 2010
George Bacovia
George Bacovia
Mihai Eminescu
miercuri, 23 iunie 2010
Sadâc Fatma
duminică, 20 iunie 2010
sâmbătă, 19 iunie 2010
George Tarnea
Eusebiu Camilar

Luntrea aurie
Dar nopţile acestea, frumoaso, cum de sunt
Atit de diafane din cer până-n pământ?
Pădurile par alge înalte-n clătinări,
Noi ne plimbăm alături, pe fundul unei mări.
Lucirile acestea de sus vor fi fiind
Sau astre, sau meduze prin adâncimi plutind...
De-aseară se zăreşte, cu cârma spre apus
O luntre aurie, deasupra noastră, sus...
vineri, 18 iunie 2010
Vasile Alecsandri

Pe malul mărei(fragm)
În ceasul trist de noapte, când apriga furtună
Pe marea tulburată, săltInd din val în val,
Se nalţă, se lăţeşte şi vijâie şi tună,
Zdrobindu-se de mal,
Atunci când spaima crudă fiori suflă pin lume,
Când tunetul se poartă vuind din loc în loc,
Când marea frământată s-acopere de spume
Şi norii ca talazuri arunc spume de foc,
Îmi place a sta singur pe-o stâncă dărâmată,
S-aud pe maluri vântul cu groază şuierând,
Să văd pe-ntinsul negru furtuna întărtată
Şi cerul fulgerând...
Rabindranath Tagore

Singur mergeam pe drumul meu
---------------
Singur mergeam pe drumul meu
la locul nostru de-ntilnire.
dar cine-i acesta care ma urmareste
pas cu pas in mutenia beznelor ?
ma trag din drum alaturi
sa ma feresc de umbra lui
dar el nu-mi scapa urma pasilor;
stirneste, mindru, pulberea in mers
si-ngina cu glas tare
orice cuvint care-l rostesc.
el este eul, eu insumi
si, Doamne, de rusine nici ca stie...
dar eu rosesc sa vin la usa ta
cu umbra-i in tovarasie .
joi, 17 iunie 2010
Otilia Cazimir

Ariciul (fragm)
Aseara, prin gradina amortita,
Din tufe de pelin cu frunze mici
A aparut in taina un arici,
O mica vietate ghemuita.
Si ma-ntrebam pe ganduri: Oare, cum
A fost faptura-i la- nceput de lume ?
Din care veacuri inecate-n fum
Porni el,oare, ca un scai, la drum,
Sa se opreasca-n dreptul meu anume ?
Ce vint vrajmas si mohorat
Ca pe-un macies pitic l-a scuturat,
De-a mai ramas dintr-insul doar atat
Un ghem de spini, ostil si speriat ?
O fi avand el oare pui ?
Ma-ntreb, desi nu pot pricepe
Cum sug ei fara sa se-ntepe
In ghimpii lui ?
Tudor Vianu

Norii
Făşii cernite de văzduh, o, Nori,
Necontenit călătoriţi în zare
În schimbătoarea voastră-nfiripare
Voi rămâneţi aceiaşi călători
In tot vă regăsesc, năluci fugare
Şi peste noi tronaţi biruitori,
Voi sunteţi suflete de luptători
Şi-a dorului eternă întrupare.
Şi de cădeţi cu rodul unei ploi
Sau cu-a zăpezii albă risipire,
Sunteţi avântul către forme noi.
Spre voi se-nalţă-ntreaga-ne iubire,
Căci în a voastră fugă şi-nnoire
O, norilor, ne recunoaştem noi.
Anghel Dumbraveanu

Geneza
Lumea a fost facuta de-un Zeu egiptean
La roata olarului. A luat pamant si apa din Nil
Si le-a-nvartit pe gandul lui pin' la lumina.
Din lumina a imaginat femeia si florile.
Dar femeia semana cu ulciorul si,cand a ridicat-o sa bea
Olarul a fost ametit si palmele lui
Au mangaiat in nestire ulciorul rasturnat langa el.
Atunci s-a nascut cantecul.
Dan Botta
Mihail Steriade
miercuri, 16 iunie 2010
Miron Radu Paraschivescu

Septembrie(fragm)
-----
Suflet al meu, ce faci acum,
Pierdut prin lucrurile toate?
Lăsându-şi soarele-n bucate,
Vara, catarg de foc, trecu
Mai jos cad toate, până când,
Singur rămas la ceas târziu,
Nu te mai văd, nu te mai ştiu
Prin timpul ce-l aud sunând.
O, suflete al meu, învie
În lunga toamnă, grea de rod,
Să vezi crescând într-alt norod
Nestinsa ta copilărie!
Ion Paun Pincio
D.Ciurezu

Rugăciune : Miroase satul tot a iarbă şi-a lumină...(fragm)
Doamne,
Miroase satul tot a iarbă şi-a lumină
Şi stă -n genunchi sub tâmpla Ta de soare,
Pe creştet alb, un patrafir de floare
L-adună rugăciunea lui senină.
...
Doamne,
E satul Tău şi cuibul meu pierdut
Pe care-l port în aripile mele,
Cum aş purta o pulbere de stele
Din înălţimile prin care am trecut
Valeria Boiculesi (1919-1984)
Eugen Jebeleanu

Cel mai ...
---------
Mai fericit decat mine
nu poate să fie nimeni.
Căci am îndurat atîtea
şi încă mai respir acest aer verde
Spaţiul în care trăiesc
este din ce în ce mai larg
aproape toţi prietenii
au devenit mierle
cărora nu le mai aud decît uneori
filfiitul.
Nu-mi pasă de nimic
în această lume plină
de lucruri atit de insemnate
şi atît de lipsite de vină.
Mai fericit decît mine
nu poate să fie nimeni
Veronica Porumbacu

Cautare
---------
Spune, stii tu ce-i dorul de duca ?
Nu stii.
Dac-as fi pasare, mi-as lua zborul in stoluri,
sa intru cu ele-n iernatic.
Urmele toate se sterg,
numai dorul musca salbatic.
Dac-as fi gand,
as cutreiera toate taranile.
De-as fi caraus,
as bea apa din toate fantanile.
Dac-as fi vers,
n-ar mai fi cant necantat.
De-as fi catarg,
as vrea marile sa le sparg.
Dar ce sunt ? Nu stiu...
In mine e tot ce asteapta sa fiu.
Alexandru Philippide

Razvratire (fragm)
----
Visez o răzvrătire a lumii vegetale.
De la lichenii palizi ai Cercului Polar
Pân-la gigantii arbori ai zonei tropicale,
Ciuperci sau flori, mlădite sau trunchiuri colosale
Pornesc să-nfrunfe omul, uzurpator flecar
Al mutei lor domnii primordiale.
.....
În fiecare fir de iarbă un ghimpe încolteste,
În fiecare frunză un ochi ascuns palpită;
Şi în pământ tuberculi şi bulbi scobesc hoteşte
O boştiură perfidă ce-i gata să te-nghită.
marți, 15 iunie 2010
Eugen Ionescu

Florile
----------
Florile culese in pahare plâng
Şi visind la fluturi, la livezi cu soare
Florile culese in pahare mor.
Tristele potire picură-aşa jalnic
Pete de lumină.
Lunca toată crede ca sunt doar petale.
Numai eu ştiu însă că sunt lacrimi grele,
Sfărmături de suflet.
Un bondar le-aduce veşti de la surori,
Creste nostalgia veştedelor flori.
Florile culese, florile de câmp
Mor de nostalgie, mor visând la fluturi,
La livezi, la soare.
Eugeniu Speranţia
Ion Bănuţă
luni, 14 iunie 2010
Dimitrie Anghel

Cum cinta marea(fragm)
-------------
In fiecare seară, de-un timp, stau cu mirare
Si-ascult ce straniu cânta tumultuoasa mare.
Atent îmi plec urechea, şi-ascult notele-i grele,
Ascult, cătând pe-ncetul să mă deprind cu ele,
Să-mi lămuresc ce-o doare cind spumegă de ură,
Ce vrea sa spuie marea cu-nfricoşata-i gură.
sâmbătă, 12 iunie 2010
Ana Blandiana
vineri, 11 iunie 2010
Ovid Densusianu
Mihail Celarianu
joi, 10 iunie 2010
Edith Sodergran(1892 - 1923)
Antonio Machado(1875 - 1939)
Alfred de Musset
duminică, 6 iunie 2010
George Topirceanu
Nichita Stanescu

Emoţie de toamnă
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
Si el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.
Nichita Stanescu
Virgil Carianopol
Mihai Codreanu
Mihai Codreanu
Mihai Codreanu

Simbolism de toamna(fragm)
----------------
Ascultă glasul frunzelor bronzate,
Cind asprul vint de toamnă le framanta
E un suspin metalic ce-nspaimânta,
Pornit din mii de strune descordate.
Foşnesc prin goluri game variate
Şi-n nesfirşite şuierări s-avântă:
Vioare, flaute şi harfe cântă
Stridente psalmodii destrabalate...
sâmbătă, 5 iunie 2010
Traian Demetrescu
Claudia Millian-Minulescu
N.Davidescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






























